luni, 28 octombrie 2013

Azi-noapte s-a soldat cu nebuloasă. Big time.

*
*



Am visat că bunicul s-a intors de pe partea cealaltă ca să îmi dea un avertisment.. eram într-o sală de felul unui amfiteatru dispus circular.. am ieşit în hol să iau o cafea de la automat când deodată îl văd pe bunicul.. plutind printre oameni.. m-am îmbulzit împingand oamenii cu bestialitatea aia a omului disperat de dragoste.. asistenta lectorului m-a ajutat să-l ţinem de-un braţ şi de altul catre catedră unde avea mai mult confort şi cum ştiam că domnul lector avea să întârzie, l-am instalat pe bunicul in scaun. Avea ochii negri si gura inclestata si mi a transmis semnalul ca în vis, unde totul se dilată.. cert e că brusc mi-am simţit eu-l învăluit de o cunoaştere absolută… se făcea că de dincolo lumea asta arată putred şi sumbru, urlă a corpuri-durere exact cum arăta Akira in al său “Dreams”... toate astea le-am scris pe o tablă intr-o sanscrită colorită şi până să oftez a punct de propoziţie, bunicul dispăruse.. nici nu am mai intrebat ce se intâmplase.. rămăsesem doar înmărmurită.. am inchis repede ochii să îl mai simt acolo lângă mine.. cu mâinile mângâiam ceea ce fusese bunicul meu pentru câteva minute.. îmi amintesc simţindu-ma de parcă aş vrea să arunc totul în aer apoi, ăsta era exact sentimentu-mi.. eram mânioasa până şi pe cafeaua care a mai avut măcar şansa să sufle cald.. în amfiteatrul fiorilor în ceafă…


-- (..) mai târziu eram pe o plajă împânzită cu bărbaţi schimonosiţi de fâşii-suflete plutitoare.. la orizont şantierul şi tunul din alt vis al copilăriei (tunul care mă obliga să aleg între prieteni şi familie - înainte de apocalipsă fiecare membru al comunitaţii sovietice era constrâns la o alegere dureroasă, fără drept de echivoc sau eschivă) emitea vibraţii tectonice …3 femei intr-o şezătoare ca nişte iele îmi purtau sâmbetele.. eu le ţipam bărbaţilor pe jumătate amorţiţi cum avusesem revelaţia, cum bunicul meu, cu toată durerea din pântec, mi se arătase ca să îmi dea de veste cum avea să se prabuşească totul curând… dar jumate-morţii tot jumate-morţi.. treielele râdeau drăceşte.. --


De la 4 când am sărit din somn cu ecoul răcnetelor încă vibrând în emisfera emoţională am rămas cu ochii pironiţi în negura vremurilor pe geam cocoţată, picior-pe-divan... până în soare-răsare... când, senină-frânturi, prea obosită trupeşte, incercând să mai rup puţină desfătare aşternautică.. cu reţinerea omului care a scăpat de un vis urât, dar mai trebuie să doarmă şi nu vrea să se intoarcă la asta, fidel masochismului animalic o face.. şi totuşi.. revărsat de zori strigând pe după blocuri.. scotea limba la mine printre crengi.. de la gri la bleu şi portocaliu şi, în sfârşit la purpuriu.. tot aşa stop-motion la geamul meu.. totuşi frumuseţea categorică si inocenţa păsărilor..  caress pe termopanul nopţilor albe.. aşa că adorm.. in toată timorarea si toată sudoarea

ca urmare-a

unui vis apăsător..

cu toate riscurile, deschid iar braţele şi..adorm......


(..) aşadar, nişte piruete pe covorul de culoarea pasiunii. Podeaua plină de foi, cărţi, agende, tratate, partituri, căni de ceai de câte-o culoare inşirate sub divan ca să am ce răsturna în caz de plictis domestic sau material de bârfă pentru tanti de la etajul x (care găteşte uber-uleios şi fericeşte astfel intreg cartierul cu detalii, deschizând fereştile laaaaaarg).. bici în nuanţe retro-electro pe care mă sprijin când urc pe pervaz şi ascult clubroot şi satie căci afară e ceaţă.. şifonierul în frunte cu pantalone şi carnivale la taifas as usual, cele 3 tablouri negre în celuloză, cutia de la hohner, gărgăriţa cu fermoarul tras pană la prima bulină.. cred că iar v-aţi ascunselea când mâncam dejunul cu maman în bucătărie.. pe televizor urşii panda iar îsi vând gogoşi unu’ altuia despre cum e mai mişto -să dansezi sau să cânţi – de mult nu mai e treaba mea discuţia aia, nu ajungi nicăieri cu urşii ăştia panda, eu doar îi iubesc pentru că sunt frumoşi şi n-or să plece niciodată.. acum realizez că am ÎNCĂ marea pe perete după cum a simţit-o nevasta bunicului, într-un 20/30 negru înrămat cu marina în acuarelă care îmi umple pereţii de valuri spumoase.. de-mi şi ciripeşte pescăruş deasupra părului când mă trezesc în dimineaţă-noapte. În sticla uşiţei ce dă spre bucătărie cracii lui dali înnotau în abstract.. deschid ochii şi întind picioarele ca o motăneasă, cu tot cu jubileu de perniţe.. familia mea de fiinţe camerale îmi cam bate obrazul, cică să mă trezesc că ar cam fi cazul.

(..) ies din casă , un picior în sus şi sufletul sclipind de fericire, de-ţi curgea o lacrimă.. ajung în parcare, trec de dispensar şi aprozar.. tot înainte pe drumul trubadurului mulţumit pentru că a aflat de curând cum cu simplu mergi la sigur, când deodată în faţa mea pe partea stângă a străzii... o pisică moartă.... când mă uit mai bine însă observ că patrupeda blănoasă era încă .... în ultimele-i zvâcniri.. not ok... lăsând la o parte faptul că mi s-a şters tâmpul surâs de pe faţă, urma ca teoria bunicului să mă lovească în moalele capului, miez de coptombrie teribil.. ca un făcut, observ o senioară înfiptă într-un Renault alb.. mă uit la femeie, îi surprind întocmai expresia feţei (vede pisica şi TRECE PESTE EA ca şi cum ar fi fost din pluş !! ) În momentul ăla, all hell broke loose.. dacă nu încep să îţi porcăi hoarca heliomatică, de cred că a ajuns în dinţi la uşa blocului.. am păstrat, desigur, necesarul de decenţă cât am invocat tot ce nu avea şi nici nu are sa aibe prea curând în sistemul ei de valori creatura bipedă care în mod nesimţit de paradoxal, a găsit 15 minute să îmi adreseze cele câteva cuvinte-muci (ca să mă deconspire pe mine, vezi-Doamne, cea fără de respect pentru etate, ea care s-a catapultat cu Renault-ul direct din Evul Mediu), dar o secundă în plus nu a avut să ocolească biata fiinţa împraştiată de alţi verişori medievali de-ai aragazului cu patru ochi. 








portmanteau : 


treiele - cele trei iele
desfătare aşternautică - desfătare între aşternuturi
hoarcă heliomatică - bătrana cu ochelari heliomatici





2 comentarii:

  1. Wow. Desfatare asternautica...in ce fel suna asta.
    Imi place intrepatrunderea povestilor scurte, puternic exprimate. Imi place si finalul neasteptat ce face trecerea de la un pol la altul foarte brusc, intradevar provoaca o crispare cititorului. Succes!

    RăspundețiȘtergere