a silenced dog

i was dreaming about
i was dreaming about big streets and fleets
i was wondering about
there was this theater group and
chanting and flurry
and stoney roads with one-floor quilted
wooden chambers
sort of dutchie and
sky-high mountain plushy museums

and there was carnival
all spinning so fast
in a whirlwindy fashion
me? away from it all, thank
you
, not today
always, just not today
i need to cool down, need to see myself
clean the mirror, blow the
dust away
my vision blurs and
my eyes get hurt

always aside, always laughing and crying
together
my three eyes blend
hypotenuse north to nostrilia
and south up to ajna
self smoothie at its finest
always aside




all i could get from it
the wobbly roads, the
large group of folks. an old woman in
an low-ceiling cottage house
she
was
stern, yet comforting, inquisitive,
but gentle
oh yes, the human paradox
the power of strong beliefs, though
there was love,
nothing fake, no, nothing rash
everything was going fast but safe
serene young fellas, unshattered cheeks
all there is
is
that
at the end of it all
i had lost the small dog
it seemed the trouble was
not of the misplacing, the old
woman said
but
that i'd lost it
she stared funny
like my disgrace tore her
to bits
why, oh, why had i lost the dog
what dog did i once lose
and what dog will
i lose
once more?
what is the dog ?
and where did i put it.

keep the roads lovely for yee

http://www.youtube.com/watch?v=jWFb5z3kUSQ



sărută-mă întotdeauna 
ca atunci când am pus piciorul pe ciment la linia 10
şi ţi-am văzut fesu' 
cu grizoneuri de la o poştă da'
m-am făcut că plouă
for the heck of it
**
când închid ochii eşti puţin din totdeauna 
pentru mine şi tine
pentru totdeauna 
primul zâmbet cu inima descheiată la nasturi
tu nu înţelegi * de o mie de ori da
nu te mai panica
..da, sigur că da 
şi
întotdeauna 
uită de paranoia, uită de trecut, uită de pretexte
salută-mă din creştet, 
ascultă-mă.. ascultă-te 
ca să 
nu devii 
veşted 

am minţit adineauri
nu te iubesc
,ci
te-am mai iubit şi înainte
aşteptam să iei autobuzul în
sens invers 

As chronos spades away and chanting

http://www.youtube.com/watch?v=z3t_siCRxgc



he calls them sentences
and roundabouts the spinets ride
thus come i strolling on the way back home.. here's how it all begins....

the city seems to differ after i firstly
stroked piano chords


viddied the world in all its
grief and
magic and beliefs
and as i slooshied, yes, cool breeze
that blew the candlelight at ease
there's something in those
keys that
turns
the spots right into
stepping stones,
love, they become birds
and wallow
in
unmuddied waters

[...]
as the sky shattered shreds of pink and orange
the only thing that came to mind..
..like my friend says
"when i'm at the stop sign
i get all philosophical and weepy"

gazin' at the crowds passin' me by
couldn't help but wonder why
this land is filled with filth
it starts inside , it grows in width

i never fear i'm gonna miss,
just hear the callings of abyss
i wish i'd drown myself in bliss
death keeps on granting with its kiss

i want it all and want it
now
but still aware of what it takes
i'm cool, i do but wait

i dive myself into work's
doins
i dive myself  into the joy
i smuther my own guts
as ambition knocks down
demons one by one
make sure i before i
do not come up as merely clown
so here it is: here is life's
ploy


what you have is solice
and it stands to reason it all
(most fellas lack and yearn
and wish to conquer bit'o bliss)
your sole amigo is
the beauty
but under spell
you turn the key around for
just a tad
you take a sip and
save for later
you let it sink, you
don't become a hater


it's all a tennis match
in venom
not seldom does the suffering
grow pairs of
hands and feet
you're not yourself
most of
the day
you're sum of alters
in decay


you get to play around
make sure you open to
the right sounds
love may sound distorted
you ought to let yourself
absorb it


there will be cracks
but be-beyond prepare
: life cracks your chest
like surgeon's, then proceeds
hold on to that scalpel
must be it in the way
they're holding it
that shapes you round and round
do NOT get fat, you sleezy
sloth


you don't let go
of the scalpel
you don't let that scalpel
get anywhere near your heart
you sigh
inside
and let the demons of fright
drive right by

În primul rând să nu uiţi de copaci

În odăiţa de baie cu tavan înalt şi
ţevăraie bej-verzuie

melcul făcea tumbe
peste
placajele de faianţă.. delfinii din perdea
fă
ceau
baloane, zâmbind unii mai
candid, alţii mai şmechereşte

în aburii fierbinţi de baie
fetiţa era purtată de
de o
şi mai fierbinte
emmmm
oţie
glazurată cu lacrimi - o memorie nemuritoare a emoţiilor

se închipuia pe scenele
lumii împărţind
cu ei, cu
toţi ieii
şi
ielele toate care
iea lelele purtase
prin oase
spinoase şi luminoase
ponoase şi spumoase

ultima şi cea dintâi
motivaţie
de prestaţie

adevărul. un singur gând - timp
de
o secundă
trupul respinse stropii fierbinţi
adevărul i se şerpui
fir cu firicel

era pregătită să
îşi negocieze soarta
cu masele - ce era aşa greu
să vorbeşti ?
spunea ea - nu e greu deloc!
am să fiu eu
nu, asta nu e greu

I'll call your birds out loud

http://www.youtube.com/watch?v=qCaR8teExu0

*

http://www.youtube.com/watch?v=LQMB-q7V8NU
*
http://www.youtube.com/watch?v=KH5He9TW0mE

o, tu, bocanc tremurând în noapte

voinţă şovăitoare

luna sclipind sugestiv

în tâmple îţi pâlpâie cod portocaliu

suflet încrâncenat, încrengătură de nestatornicii

suflet rătăcit, că lumea-i nedreaptă ...

frustrat pe frustrări, căci ele există

frate cu teluric când atingi trunchiul cu ochii închişi

vultur al eticii totale

o, tu, bocanc tremurând apăsat în noapte..

Ioan şi unu roman

am visat că bunicul era în viaţă , îl visam peste tot 

era jumate-de-om şi mai puţin cancerul îi mânca din fiinţă până ajungea aproape de gât şi apoi rămânea aşa cu priviri schimonosite dar tăcute într-un tremur molcom, într-o timorare, tacită doar de dragul meu maşinile îl ocoleau, oamenii aproape că îi blamau prezenţa dezugstătoare în preajma copiilor lor bogaţi şi comfortabilicare nu aveau să afle vreodată ce e cancerul - cumloveşte sau nu iartă. dacă până şi tata a considerat că îţi dă o lecţie lăsându-te singur în ultimele clipe ce pot aştepta de la alţii, chiar şi în vis...... eşti întreg şi frumos în amintirea mea , bunicule.. plângi pe-al meuumăr.. sunt aici

Azi-noapte s-a soldat cu nebuloasă. Big time.

http://www.youtube.com/watch?v=qv5QLr_TQ3g

*

http://www.youtube.com/watch?v=mjtoA1II3VE

*

http://www.youtube.com/watch?v=MvaEmPQnbWk

Am visat că bunicul s-a intors de pe partea cealaltă ca să îmi dea un avertisment.. eram într-o sală de felul unui amfiteatru dispus circular.. am ieşit în hol să iau o cafea de la automat când deodată îl văd pe bunicul.. plutind printre oameni.. m-am îmbulzit împingand oamenii cu bestialitatea aia a omului disperat de dragoste.. asistenta lectorului m-a ajutat să-l ţinem de-un braţ şi de altul catre catedră unde avea mai mult confort şi cum ştiam că domnul lector avea să întârzie, l-am instalat pe bunicul in scaun. Avea ochii negri si gura inclestata si mi a transmis semnalul ca în vis, unde totul se dilată.. cert e că brusc mi-am simţit eu-l învăluit de o cunoaştere absolută… se făcea că de dincolo lumea asta arată putred şi sumbru, urlă a corpuri-durere exact cum arăta Akira in al său “Dreams”... toate astea le-am scris pe o tablă intr-o sanscrită colorită şi până să oftez a punct de propoziţie, bunicul dispăruse.. nici nu am mai intrebat ce se intâmplase.. rămăsesem doar înmărmurită.. am inchis repede ochii să îl mai simt acolo lângă mine.. cu mâinile mângâiam ceea ce fusese bunicul meu pentru câteva minute.. îmi amintesc simţindu-ma de parcă aş vrea să arunc totul în aer apoi, ăsta era exact sentimentu-mi.. eram mânioasa până şi pe cafeaua care a mai avut măcar şansa să sufle cald.. în amfiteatrul fiorilor în ceafă…

-- (..) mai târziu eram pe o plajă împânzită cu bărbaţi schimonosiţi de fâşii-suflete plutitoare.. la orizont şantierul şi tunul din alt vis al copilăriei (tunul care mă obliga să aleg între prieteni şi familie - înainte de apocalipsă fiecare membru al comunitaţii sovietice era constrâns la o alegere dureroasă, fără drept de echivoc sau eschivă) emitea vibraţii tectonice …3 femei intr-o şezătoare ca nişte iele îmi purtau sâmbetele.. eu le ţipam bărbaţilor pe jumătate amorţiţi cum avusesem revelaţia, cum bunicul meu, cu toată durerea din pântec, mi se arătase ca să îmi dea de veste cum avea să se prabuşească totul curând… dar jumate-morţii tot jumate-morţi.. treielele râdeau drăceşte.. --

De la 4 când am sărit din somn cu ecoul răcnetelor încă vibrând în emisfera emoţională am rămas cu ochii pironiţi în negura vremurilor pe geam cocoţată, picior-pe-divan... până în soare-răsare... când, senină-frânturi, prea obosită trupeşte, incercând să mai rup puţină desfătare aşternautică.. cu reţinerea omului care a scăpat de un vis urât, dar mai trebuie să doarmă şi nu vrea să se intoarcă la asta, fidel masochismului animalic o face.. şi totuşi.. revărsat de zori strigând pe după blocuri.. scotea limba la mine printre crengi.. de la gri la bleu şi portocaliu şi, în sfârşit la purpuriu.. tot aşa stop-motion la geamul meu.. totuşi frumuseţea categorică si inocenţa păsărilor..  caress pe termopanul nopţilor albe.. aşa că adorm.. in toată timorarea si toată sudoarea

ca urmare-a

unui vis apăsător..

cu toate riscurile, deschid iar braţele şi..adorm......

(..) aşadar, nişte piruete pe covorul de culoarea pasiunii. Podeaua plină de foi, cărţi, agende, tratate, partituri, căni de ceai de câte-o culoare inşirate sub divan ca să am ce răsturna în caz de plictis domestic sau material de bârfă pentru tanti de la etajul x (care găteşte uber-uleios şi fericeşte astfel intreg cartierul cu detalii, deschizând fereştile laaaaaarg).. bici în nuanţe retro-electro pe care mă sprijin când urc pe pervaz şi ascult clubroot şi satie căci afară e ceaţă.. şifonierul în frunte cu pantalone şi carnivale la taifas as usual, cele 3 tablouri negre în celuloză, cutia de la hohner, gărgăriţa cu fermoarul tras pană la prima bulină.. cred că iar v-aţi ascunselea când mâncam dejunul cu maman în bucătărie.. pe televizor urşii panda iar îsi vând gogoşi unu’ altuia despre cum e mai mişto -să dansezi sau să cânţi – de mult nu mai e treaba mea discuţia aia, nu ajungi nicăieri cu urşii ăştia panda, eu doar îi iubesc pentru că sunt frumoşi şi n-or să plece niciodată.. acum realizez că am ÎNCĂ marea pe perete după cum a simţit-o nevasta bunicului, într-un 20/30 negru înrămat cu marina în acuarelă care îmi umple pereţii de valuri spumoase.. de-mi şi ciripeşte pescăruş deasupra părului când mă trezesc în dimineaţă-noapte. În sticla uşiţei ce dă spre bucătărie cracii lui dali înnotau în abstract.. deschid ochii şi întind picioarele ca o motăneasă, cu tot cu jubileu de perniţe.. familia mea de fiinţe camerale îmi cam bate obrazul, cică să mă trezesc că ar cam fi cazul.

(..) ies din casă , un picior în sus şi sufletul sclipind de fericire, de-ţi curgea o lacrimă.. ajung în parcare, trec de dispensar şi aprozar.. tot înainte pe drumul trubadurului mulţumit pentru că a aflat de curând cum cu simplu mergi la sigur, când deodată în faţa mea pe partea stângă a străzii... o pisică moartă.... când mă uit mai bine însă observ că patrupeda blănoasă era încă .... în ultimele-i zvâcniri.. not ok... lăsând la o parte faptul că mi s-a şters tâmpul surâs de pe faţă, urma ca teoria bunicului să mă lovească în moalele capului, miez de coptombrie teribil.. ca un făcut, observ o senioară înfiptă într-un Renault alb.. mă uit la femeie, îi surprind întocmai expresia feţei (vede pisica şi TRECE PESTE EA ca şi cum ar fi fost din pluş !! ) În momentul ăla, all hell broke loose.. dacă nu încep să îţi porcăi hoarca heliomatică, de cred că a ajuns în dinţi la uşa blocului.. am păstrat, desigur, necesarul de decenţă cât am invocat tot ce nu avea şi nici nu are sa aibe prea curând în sistemul ei de valori creatura bipedă care în mod nesimţit de paradoxal, a găsit 15 minute să îmi adreseze cele câteva cuvinte-muci (ca să mă deconspire pe mine, vezi-Doamne, cea fără de respect pentru etate, ea care s-a catapultat cu Renault-ul direct din Evul Mediu), dar o secundă în plus nu a avut să ocolească biata fiinţa împraştiată de alţi verişori medievali de-ai aragazului cu patru ochi. 

portmanteau : 

treiele - cele trei iele
desfătare aşternautică - desfătare între aşternuturi
hoarcă heliomatică - bătrana cu ochelari heliomatici