În primul rând să nu uiţi de copaci

În odăiţa de baie cu tavan înalt şi
ţevăraie bej-verzuie

melcul făcea tumbe
peste
placajele de faianţă.. delfinii din perdea
fă
ceau
baloane, zâmbind unii mai
candid, alţii mai şmechereşte

în aburii fierbinţi de baie
fetiţa era purtată de
de o
şi mai fierbinte
emmmm
oţie
glazurată cu lacrimi - o memorie nemuritoare a emoţiilor

se închipuia pe scenele
lumii împărţind
cu ei, cu
toţi ieii
şi
ielele toate care
iea lelele purtase
prin oase
spinoase şi luminoase
ponoase şi spumoase

ultima şi cea dintâi
motivaţie
de prestaţie

adevărul. un singur gând - timp
de
o secundă
trupul respinse stropii fierbinţi
adevărul i se şerpui
fir cu firicel

era pregătită să
îşi negocieze soarta
cu masele - ce era aşa greu
să vorbeşti ?
spunea ea - nu e greu deloc!
am să fiu eu
nu, asta nu e greu